Copilul meu se freacă la ochi. Este normal?

Răspunsul pe scurt este clar nu!

Organismul uman are multiple metode de a răspunde atât la stimulii externi, cât și interni. Aceste răspunsuri sunt, de fapt, semne de alarmă care să ne atenționeze că ceva nu este în regulă. Cel mai clasic exemplu ar fi durerea. Acesta este răspunsul evolutiv al organismului la diverse cauze care ne-ar putea deteriora starea de sănătate și pentru care trebuie să intervenim. Același lucru reprezintă și “frecatul ochilor”. Deși un obicei aparent inofensiv, prezența acestuia nu este naturală. Acesta reprezintă reacția organismului, mai ales al unui copil, împotriva unui stimul ocular care poate periclita buna funcționare a ochilor.

Cauzele frecatului la ochi

Cauzele acestui obicei sunt multiple. Printre cele mai frecvente se numără alergiile, conjunctivitele, corpii străini și sindromul de ochi uscat.

Alergiile pot fi provocate de polen, acarieni, blana animalelor, etc. La nivel ocular, acestea se manifestă concret sub forma conjunctivitelor alergice, în care ochii sunt lăcrimoși, roșii și nu în ultimul rând, determină senzația de mâncărime (prurit), vinovata principală pentru inițierea frecatului.

Sindromul de ochi uscat este din ce in ce mai frecvent întâlnit în rândul populației pediatrice. Factorul principal incriminat este utilizarea excesivă a telefoanelor, tabletelor sau calculatoarelor. Privitul ecranelor inhibă reflexul de clipit, astfel este împiedicată refacerea filmului lacrimal cu deteriorarea consecutivă a acestuia. Acesta se manifestă prin senzația de glodeală, nisip sau corpi străini în ochi, oboseală oculară, înțepături oculare aspecte ce determină nevoia de frecat la ochi.

Corpii străini determină nevoia frecatului la ochi din motive evidente, anume tentativa repetată de a îndepărta acel corp străin de pe suprafața oculară. Această reacție poate agrava și chiar deteriora întreg tabloul clinic al pacientului. Din cauza faptului că odată cu frecatul ochilor, corpul străin se poate mobiliza și deplasa între pleoape și cornee,  acesta poate duce la eroziuni epiteliale corneene și apariția consecutivă a durerilor oculare, a fotofobiei și chiar a unei suprainfecții.

Conjunctivitele virale sau bacteriene pot determina și ele prurit sau uscăciune oculară care pot angrena frecatul la ochi. Pacientul se poate prezenta cu ochi roșii, secreții gălbui la nivelul ochilor, ochi lipicioși la trezire.

Nu în ultimul rând, frecatul la ochi poate reprezenta pur și simplu un obicei cotidian, frecvent întâlnit dimineața la trezire sau determinat de un mediu bogat în praf sau chiar fără un motiv exact.

Aspect de ochi iritat (în partea din stânga) vs aspect de ochi normal

Este inofensiv frecatul la ochi?

Răspunsul este clar nu. Cel mai mare risc al acestui obicei este afectarea structurală a corneei. Corneea este una dintre cele mai importante structuri oculare pentru vederea clară. Aceasta este situată în fața irisului (partea colorată a ochiului). Este formată din fibre de colagen, dispuse într-un mod specific, astfel încât corneea să fie transparentă și să aibă o formă ușor curbată precum un dom.

Frecatul ochilor este un stres fizic pentru cornee și este principalul factor de risc pentru apariția keratoconusului. Aceasta este o patologie severă care constă în afectarea formei corneei, aceasta devenind ”bombată” pe alocuri. Această viciere a formei va determina primele simptome și anume scăderea vederii, apariția sau creșterea astigmatismului (dacă acesta preexista), schimbarea gradelor astigmatismului și incapacitatea de a mai putea corecta total acest astigmatism prin ochelari.

Riscul apariției keratoconusului este mai mare la copiii care se freacă la ochi persistent și pe o durată mai lungă de timp, care au în familie cazuri de keratoconus sau care suferă de afecțiuni de natură atopică precum rinită alergică, astm bronșic sau dermatită atopică.

Cornee de aspect normal în partea stângă vs cornee de aspect ectatic (keratoconus)

Evolutiv, odată apărut și netratat, keratoconusul progresează și are 4 stadii.

Diagnosticul se pune printr-o investigație imagistică ce poartă numele de topografie corneană. Stadializarea se realizează tot prin intermediul acestei investigații.

Topografie corneană

Tratamentul depinde de stadiul keratoconusului. În stadiile incipiente, țelul este stoparea progresiei, care se realizează printr-o intervenție nonchirurgicală numită crosslinking sau chirurgicală ce constă în implantarea unor inele în grosimea corneei. Acestea au rolul de a întări fibrele de colagen din structura corneei, pentru a nu mai permite o deformare ulterioară.

În stadiile cele mai avansate corneea este deformată într-atât de mult încât tratamentul necesar este chirurgical și constă în transplantul de cornee.

În concluzie, dacă îți observi copilul că se freacă des sau persistent la ochi, este nevoie de un consult oftalmologic cât mai curând, iar acest obicei trebuie cât mai degrabă înlăturat.