Dex Oftalmologic

În această secțiune vei găsi pe scurt explicația și definiția cuvintelor, termenilor sau diagnosticelor folosite în oftalmologie.

Refracție

Hipermetropie

Defect de vedere definit de semnul + pe dioptriile ochelarilor. Obiectele aflate la distanță se văd mai bine decât cele la aproape. Astfel, la aproape ai nevoie de dioptrii cu plus mai mari. Dacă nu este mare, teoretic vezi bine fără ochelari în tinerețe, deoarece ochiul poate compensa. Anatomic este cauzată de un ochi cu un ax mai mic, astfel imaginea se focalizează în spatele retinei.

Miopia

Defect de vedere definit de semnul - pe dioptriile ochelarilor. La distanță este nevoie obligatoriu de ochelari, deoarece ochiul nu are mecanism de compensare pentru focalizarea obiectelor în miopie. La aproape nu este nevoie de ochelari.

Anatomic, este cauzată de un ochi cu un ax mai mare, astfel imaginea se focalizează în fața retinei.

Emetropie

Ochiul nu are dioptrii. La distanță vezi bine fără ochelari toată viața. La aproape vei necesita ochelari, deoarece invariabil se va instala presbiopia.

Anatomic, imaginea se focalizează fix pe retină.

Astigmatism

Defect de vedere definit de dioptriile cilindrice. Semnele +/- sunt interschimbabile dacă se rotește axul cu 180 grade (ex. -1.00 cyl/ 90 grade este aceeași dioptrie cu +1.00 cyl/ 180 grade). Vederea este neclară la toate distanțele, din cauza apariției unei penumbre, alungiri sau halouri în jurul obiectelor. Oboseala sau întunericul accentuează vederea neclară.

Anatomic, este cauzat de o deformare corneană (fiziologică) care se întinde pe un meridian (mie imi place să îl compar cu o cută pe covor).

Presbiopia

Incapacitatea de a mai focaliza obiectele aflate la aproape după vârsta de (în medie) 40 de ani. Este definită de dioptriile cu +. Întotdeauna se adaugă peste dioptria la distanță. Aceste dioptrii se măresc treptat. Astfel, odată cu primele semne ale presbiopiei, se adaugă treptat din 3 în 3 ani câte +0,75 D. La 65-70 de ani, se prescriu ultimii ochelari de aproape ( aproximativ +3,00 D).

Fiziologic, este cauzată de scăderea puterii de acomodare a ochiului, din cauza îmbătrânirii mușchiului ciliar și sclerozarea cristalinului.

Acomodare

Procesul prin care ochiul poate focaliza obiecte aflate la mai puțin de 6 metri. Această distanță reprezintă distanța-prag oftalmologică peste care ochiul vede clar fără niciun efort de acomodare, iar sub această distanță, pentru a vedea clar, ochiul depune un efort acomodativ din ce în ce mai mare cu cât obiectele sunt mai aproape.

Dioptrie

Inversul distanței focale. Adică dacă vrem să vedem clar un obiect aflat la 33 cm (distanța de citit), avem nevoie de 3 Dioptrii (1/ 0,33 m= 3).

Structuri oculare și anatomie

Conjunctivă

Un țesut transparent, precum o foiță, care tapetează albul ochiului și partea interioară a pleoapelor. Conține vase de sânge și leucocite, având rol nutritiv, de protecție mecanică și imunologică.

Cornee

Partea transparentă, bombată din fața culorii ochiului (irisului). O puteți observa dacă vă uitați la ochi din lateral. Este una din cele mai importante structuri oculare. Este practic prima componentă oculară care intră în contact cu lumina. De aceea, este obligatoriu să fie transparentă, regulată, aproximativ sferică. Are cea mai mare putere de concentrare a luminii în ochi (aproximativ 41 de dioptrii).

Endoteliu cornean

Strat de celule care tapetează corneea pe interior. Sunt singurele structuri responsabile pentru menținerea transparenței corneei. Dacă sunt lezate, apa conținută invariabil în ochi impregnează corneea, determinând edem cornean, cu scăderea consecutivă a vederii.

Iris

Este structura oculară care dă culoarea ochilor. Cel mai important rol al său este determinarea diametrului pupilei, pentru a concentra razele de lumina care pătrund in ochi mai bine pe retină.

Pupilă

Este orificiul central, rotund din mijlocul irisului. Cu ochiul liber, se vede ca un cerc negru în mijlocul culorii ochiului care își poate modifica diametrul în funcție de lumina ambientală, medicamente sau chiar, sentimente. Prin pupilă pătrund razele de lumină în interiorul ochiului.

Unghi iridocornean

Irisul este plat, iar peste el corneea este dispusă în formă de dom. Cele două structuri se intersectează la marginile lor, formând un unghi. Acesta trebuie analizat pe toată întinderea sa, adică pe 360 grade. Cu cât acest unghi este mai mic, cu atât cresc șansele să se dezvolte glaucomul primar cu unghi îngust sau să se închidă brusc, moment în care se formează atacul de glaucom.

Cristalin

Este o structură fibrocelulară, aflat în spatele irisului și pupilei. Este practic suspendat în ochi pe 360 grade prin multiple fibre separate, numite zonulă, care atașează cristalinul de mușchiul ciliar. Prin contracția acestui mușchi, cristalinul se bombează si crește puterea de acomodare a ochiului. De aceea, cristalinul este lentila naturală a ochiului.

Acesta este transparent. Cataracta înseamnă opacifierea acestuia.

Scleră

Structura fibroasă, sidefată care reprezintă suportul mecanic al peretelui extern al ochiului. Este cea care dă albul ochiului. Peste ea se așează episclera, capsula Tenon și conjunctiva, formând întreg peretele extern ocular.

Vitros

Este o structură colagenoasă, asemănătoare unui gel care umple ochiul.

Retină

Este țesutul nervos central, dispus ca o membrană ce tapetează pe interior ochiul. Aceasta procesează lumina și transmite informația către creier pentru a reda funcția de vedere.

Macula

Centrul retinian și în mijlocul căreia se află foveea, locul care ne oferă cea mai mare acuitate vizuală. Se poate numi centrul vederii.

Nerv optic

Este format din toate prelungirile axonale ale neuronilor din retină și este calea prin care se transmite informația luminoasă către creier.

Doar capul său se vede la examinarea fundului de ochi și prin culoarea, conturul, reliefarea și raportul cupă/ disc ne putem orienta după anumite diagnostice (ex. glaucom).

Restul nervului optic se vizualizează prin CT, IRM sau ecografie oculaoorbitală.

Raportul cupă/ disc

Arată cât de mare este „adâncitura” (cupa) din interiorul nervului optic față de dimensiunea totală a discului optic. Se exprimă printr-un număr subunitar (ex. 0,2 sau 0,6). Este un reper important clinic indicator al stării de sănătate a nervului optic.

Termeni utilizați în operații oftalmologice

Cristalin artificial

Dispozitivul oftalmologic care va fi implantat în ochi la finalul operației de cataractă, când s-a extras cristalinul natural opacifiat.

Pseudofak (PFK)

Sinonim cu cristalinul artificial.

IOL-CP

IntraOcular Lens de Cameră Posterioară = cristalin artificial de cameră posterioară = pseudofak de cameră posterioară.

*Cameră posterioară se referă la plasarea cristalinului artificial în spatele irisului, adică locul fiziologic de implantare. Se pot implanta și în camera anterioară, adică în fața irisului, dar nu este indicat.

Cristalin artificial Monofocal

Cristalinul artificial are un singur focar prin care pacientul să vadă clar fără ochelari. Cel mai des, acesta este stabilit pentru distanță, astfel încât pacientul să vadă clar fără ochelari pe stradă, la televizor, etc. Pentru distanțe mai apropiate precum calculator, telefon sau la citit, va fi nevoie obligatoriu de ochelari.

Cristalin artificial Multifocal

Cristalinul artificial cu mai multe focare, care elimină nevoia de ochelari pentru orice distanță.

Cristalin artificial
EDOF

Cristalin artificial cu distanță focală. Pacientul vede bine la distanță (televizor, stradă), la intermediar (calculator) și poate necesita ochelari la aproape (carte). Ochelarii de aproape necesitați după implantarea acestui tip de cristalin vor avea o dioptrie mai mică decât cei necesitați după un cristalin monofocal.

Faco-emulsificare

Metoda modenă de extracție a cataractei. Folosește ultrasunete pentru a topi cristalinul natural opacificiat, după care acesta este aspirat din ochi. Aceasta metodă permite utilizarea unor incizii corneene mult mai mici (aproximativ 2.2 mm), o recuperare mult mai rapidă și risc mai mic de infecții postoperatorii.

Vitrectomie

Timp operator prin care se aspira vitrosul din interiorul ochiului. Este imperios necesar pentru orice intervenție chirurgicală desfășurată la nivelul polului posterior (ex. recuperarea resturilor de bucăți de cristalin natural căzute în vitros, pseudofak căzut în vitros, operații de retină precum gaura maculară, membrană epiretiniană, decolare de retină etc.).

Afecțiuni oftalmologice

Ambliopie

Popular este ochiul leneș. Nivelul maxim de vedere al acestui ochi este mai mic decât al unui ochi normal. Apare insidios în copilărie, din diverse cauze care au dus la scăderea vederii și au rămas netratate, astfel creierul "a învățat că așa e normal". După vârsta copilăriei nu există tratament.

Cataractă

Opacifierea cristalinului natural care blochează pătrunderea luminii în ochi.

Degerenerescență maculară legată de vârstă (DMLV)

Îmbătrânire patologică, exagerată a retinei care duce la scăderea vederii. Vederea de aproape e mai mult afectată decât cea de distanță. Tratamentul constă în suplimente alimentare pe bază de vitamina și antioxidanți, acesta având doar rolul de a stopa progresia, nu de a fi curativ. Poate evolua în forma umedă în care se formează fluid în retină. Etapa aceasta este indicație pentru injectările intravitreene cu agenți anti VEGF.

Retinopatie diabetică

Afectare retiniană periferică secundară diabetului zaharat tip 1 sau 2 necontrolat. Constă în mai multe etape progresive, care în final, în lipsa tratamentului, duc la pierderea ireversibilă a vederii. În retină se formează microanevrisme, hemoragii, exsudate și în final neovase și fibroză.

Arată afectarea microangiopatică a diabetului, adică afectarea vaselor mici, care se întânește la nivel retinian, cerebral și renal.

Edem macular diabetic

Afectarea maculară (centrului vederii) secundară diabetului, separată de retinopatia diabetică periferică, care constă în acumularea de fluid în retină, ducând la scăderea acuității vizuale. Este indicație de injectare intravitreană lunară cu agenți anti VEGF.

Membrană epiretiniană

Structură membranoasă care tapetează fața internă a retinei și care, evolutiv, va tracționa lent, dar sigur retina, ducând la scăderea vederii și metamorfopsii (ondularea imaginilor). Singurul tratament este îndepărtarea chirurgicală.

Gaură maculară

Modificare degenerativă a maculei în care la nivel foveal apare un defect în toată grosimea straturilor retiniene. Are mai multe stadii de evoluție și se manifestă prin scăderea treptată a vederii. Tratamentul este eminamente chirurgical.

Keratoconus

Modificarea formei corneei, în sensul bombării localizate a suprafeței corneene (ectazie corneană), astfel aceasta devine neregulată. Este cel mai des întâlnită la tineri, iar cel mai important factor declanșator este obiceiul copiilor de a se freca la ochi. Se manifestă prin scăderea vederii lent și progresiv, prin modificarea valorii și axului dioptriei cilindrice și pe parcurs, incapacitatea de a mai putea corecta prin ochelari dioptria cilindrică.

Glaucom

Patologie oculară care determină îngustarea câmpului vizual, prin afectarea fibrelor nervului optic. NU dă niciun simptom, deoarece pacientul nu percepe îngustarea câmpului vizual, iar acuitatea vizuală poate fi bună până în stadiile foarte avansate ale glaucomului. Cel mai important factor este creșterea tensiunii intraoculare care pentru 95% din populație are valoarea normală între 10 și 21 mmHg.

Câmpul vizual

Este aria totală pe care o persoană o poate vedea fără să își miște ochii sau capul.

Sindromul de ochi uscat

Afecțiune în care ochii nu produc suficiente lacrimi sau lacrimile se evaporă prea repede, ceea ce duce la uscăciune, iritație și disconfort ocular. De cele mai multe ori este benign, dar în stadii avansate poate deveni într-atât de grav, încât să ducă chiar și la pierderea vederii.

Conjunctivită

Inflamația conjunctivei. Se manifestă cu ochi roșii, iar tratamentul este prescris în funcție de cauză: virală, bacteriană sau alergică. Cel mai important lucru practic care trebuie avut în vedere este că majoritatea sunt virale, iar picăturile care conțin antiinflamator steroidian (corticosteroizi) luate de la farmacie fără recomandarea medicului oftalmolog pot agrava sever o conjunctivită, riscând și afectarea corneei.

Blefarită

Inflamația marginii pleoapelor, formând și întreținând un cerc vicios cu sindromul de ochi uscat. Se manifestă prin uscăciune oculară, senzația de glodeală sau nisip în ochi. Tratamentul este orientat pe lubrifierea suprafeței oculare, igiena genelor, cure scurte de picături cu combinații de antiinflamator și antibiotic, evitarea apei reci pe ochi și încurajarea căldurii la nivelul pleoapelor.

Șalazion

O leziune inflamatorie granulomatoasă (ulciorul in termeni populari) determinată de închistarea secreției glandelor Meibomius, situate in grosimea pleoapelor. Blefarita este un factor predispozant. Dacă se suprainfectează, se folosește termenul de ”hordeolă”, care determină simptome precum durere și roșeață intensă la nivelul pleoapelor.