medic oftalmolog
Patologii care de obicei necesită injectări intravitreene
Cele mai des întâlnite în practica medicală care pot necesita tratamentul prin injectări intravitreene sunt:
- Edemul macular diabetic (indiferent de tipul diabetului zaharat)
- Degenerescența maculară legată de vârstă forma umedă (exsudativă)
- Ocluziile de venă retiniană (ram venos sau chiar vena centrală retiniană)
- Neovascularizație retiniană sau de segment anterior (cu sau fără edem macular)
Ce substanță se poate injecta?
Intravitrean (în corpul vitros al ochiului, gelul care umple ochiul) se pot injecta diverse substanțe în funcție de patologia care necesită acest tratament și anume: agenți anti- VEGF, substanțe antiinflamatoare, antibiotice.
Cel mai des în practica medicală se injectează:
1. Agenți anti VEGF: aflibercept, ranibizumab, bevacizumab
2. Substanțe antiinflamatorii (triamcinolon)
Pentru detalii privind rolul acestor substanțe și modul lor de acțiune, precum și pașii injectării propriu-zise, puteți consulta secțiunea special dedicată pentru
Investigații prealabile injectării intravitreene
- Măsurarea acuității vizuale - măsurarea răspunsului terapeutic
- Tensiunea intraoculară - aceasta trebuie să fie aproximativ normală înainte de injectare
- Fundul de ochi - diagnosticarea patologiei care a declanșat edemul macular.
- OCT macular - obiectivează imagistic prezența edemului retinian; trebuie efectuat la fiecare control întrucât obiectivează răspunsul terapeutic prin scăderea sau nu a cantității de fluid intraretinian. Pentru mai multe detalii, puteți consulta secțiunea de OCT din
Efectul terapeutic al injectărilor intravitreene
Secțiune OCT prin maculă cu edem macular cistoid (fluid intraretinian organizat chistic, vizualizat prin zone negre din interiorul retinei
Secțiune OCT prin maculă cu dispariția edemului macular cistoid
*Atenție! Cazul mai sus prezentat este unul ideal, folosit ca pur exemplu. Răspunsul terapeutic prezentat nu trebuie generalizat. Fiecare patologie răspunde altfel, fiecare pacient răspunde altfel, iar rezolvarea edemului macular poate fi însoțită de alte fenomene precum atrofia țesutului afectat, aspecte ce vor influența vederea finală.
Postintevențional
Imediat după injectare, pacientul pleacă pansat.
Ajuns acasă se poate depansa singur și va începe tratamentul pe bază de picături cu antibiotic, folosit în scop profilactic: 1 picătură de 4-5 ori pe zi/ 5-7 zile.
Va reveni obligatoriu la control.
Întrebări frecvente
1. Trebuie obligatoriu să fac aceste injecții chiar dacă nu am vederea atât de scăzută?
Niciun medic nu are dreptul să oblige pacientul să urmeze un anume tratament, ci doar să recomande. În cazul în care o afecțiune oculară a determinat edem macular, direcția este de obicei înspre scăderea continuă a vederii. Aceste injectări pot stopa această scăderea a vederii sau crește vederea, totul depinzând de patologia care a declanșat edemul.
2. Câte injectări trebuie să fac?
Injectările intravitreene se fac lunar. Pentru anumite patologii există protocoale privind numărul de injectări: degenerescența maculară legată de vârstă forma exsudativă: 3, iar apoi la nevoie; edemul macular diabetic: 5, iar apoi la nevoie. Pentru orice alte afecțiuni, de obicei se face 1 injectare și apoi se repetă în funcție de răspunsul la prima.
3. Injectările dor?
Nu. Ochiul este anesteziat înainte cu picături.
4. Există contraindicații?
Contraindicațiile substanțelor anti VEGF: sarcina și infarctul miocardic acut recent.
5. Trebuie să urmez anumite instrucțiuni după injectare?
Doar contramăsuri pentru a evita o potențială infecție precum ducerea mâinii murdare la ochi, lucrul în praf, spălarea ochelarilor înainte de a îi pune la ochi, măcar câteva zile după injectare. În rest, puteți duce o viață normală.
6. Îmi voi recăpata vederea după aceste injectări?
Depinde de afecțiunea care a dus la edemul retinian. În edemul macular diabetic, depinde foarte mult de durata fluidului în retină, de cantitate, de controlul diabetului și de recidive. În DMLV, macula e deja afectată cronic de procesul degenerativ, iar injectările evită mai degrabă degradarea mai severă a vederii decât o restaurare completă a vederii. În ocluziile de venă, care sunt evenimente acute, cel mai mult depinde de anvergura ocluziei și de nivelul de vedere cu care pacientul s-a prezentat prima dată la medic.