Anestezia în oftalmologie ajută medicul oftalmolog să elimine durerea în timpul intervențiilor oculare (operații sau proceduri). Scopul este ca pacientul să fie confortabil și în siguranță.

 

Ce tipuri de anestezie se folosesc?​

Anestezia topică 

• Se folosesc picături cu anestezic

• Ochiul este amorțit, dar pacientul rămâne treaz și poate mișca voluntar ochii în timpul operației. 

• Este nevoie de o comunicare medic-pacient pentru ca pacientul să nu înceapă să miște ochii.

• Este utilizată frecvent la operații precum cea de cataractă (ex: intervenții pentru cataractă) sau alte operații de pol anterior.

• Nu se simte durere, dar se poate simți ușoară presiune.

 

Anestezia retrobulbară

• Se face o injecție cel mai adesea prin pleoapă, iar acul va ajunge înspre polul posterior al globului ocular.

• Anestezicul se injectează în țesutul periocular. Singura durere pe care pacientul o va simți în timpul procedurii este momentul în care acul trece prin pleoapă. 

• Imediat după ce se injectează anestezicul, asupra ochiului se va aplica o presiune constantă timp de 5-7 minute.

• În plus față de abolirea durerii, se obține și akinezie (incapacitatea de a mișca ochiul, întrucât anesteziază și mușchii oculari), ceea ce face operația mult mai sigură.

• Pacientul este treaz, dar relaxat.

• Este în special utilizată în operațiile de pol posterior.

 

Anestezia generală

• Pacientul doarme complet.

• Se folosește mai ales la copii, la persoane foarte anxioase sau în intervenții mai complexe care țin de sisteme anexiale perioculare sau structuri orbitale.

 

Este sigură?

În majoritatea cazurilor anestezia în oftalmologie este sigură. Medicul anestezist sau oftalmolog verifică starea generală de sănătate înainte de procedură. 

​

Din punct de vedere al siguranței procedurii de anestezie în sine, anestezia topică este practic lipsită de riscuri procedurale. Anestezia retrobulbară prezintă mai multe riscuri procedurale, cea mai gravă fiind hematomul retrobulbar sau înțeparea globului ocular sau nervului optic, care din fericire sunt complicații rare.

​

Din punct de vedere al riscului intraoperator, anestezia retrobulbară este mult mai sigură decât cea topică, deoarece pacientul nu își poate mișca ochiul în timpul operației.

 

Ce trebuie să facă pacientul?

• Să anunțe medicul dacă are boli cronice sau alergii.

• În cazul alegerii anesteziei retrobulbare, este obligatoriu să comunice dacă este în tratament anticoagulant (Sintrom, Trombex, Eliquis, Pradaxa, Xarelto, Roteas) sau antiagregant (Aspirina 75-100 mg, Clopidogrel, Plavix, Tirofiban), deoarece manevra are risc teoretic de sângerare.

• Să respecte indicațiile primite înainte și după intervenție.

• De obicei, recuperarea este rapidă, mai ales când se folosește anestezia locală.